DCGI Aprobă Studiul de Fază III al Desidustat-ului de la Zydus pentru Boala Celulelor Seceroase

Anticorpii antinucleari, cunoscuți în mod obișnuit ca ANA, sunt un grup de autoanticorpi care vizează diverse componente din nucleul celulelor. Acești anticorpi sunt produși atunci când sistemul imunitar identifică în mod eronat materialul nuclear propriu al organismului ca fiind străin. Testul ANA este un instrument de screening utilizat pentru a detecta prezența acestor anticorpi în sânge și este deosebit de valoros în diagnosticarea bolilor autoimune.

Testul ANA este cel mai frecvent solicitat atunci când un furnizor de servicii medicale suspectează o afecțiune autoimună, în special lupusul eritematos sistemic. Cu toate acestea, un rezultat ANA pozitiv poate fi asociat și cu alte afecțiuni, inclusiv artrita reumatoidă, sclerodermia, sindromul Sjögren, polimiozita și dermatomyozita. Testul este de obicei efectuat utilizând imunofluorescența indirectă, care nu doar detectează prezența ANA, ci identifică și modelul de colorare. Aceste modele, cum ar fi omogen, punctat, nucleolar sau centromer, pot oferi indicii despre ce afecțiune autoimună specifică ar putea fi prezentă.

Este important de înțeles că un test ANA pozitiv nu înseamnă automat că o persoană are o boală autoimună. ANA poate fi găsit la indivizi sănătoși, în special la adulții în vârstă și la femei. Rezultatele testului sunt raportate ca un titru, care indică concentrația de anticorpi prezenți. Un titru scăzut poate fi considerat normal sau nesemnificativ clinic, în timp ce titrurile mai mari sunt mai susceptibile de a fi asociate cu afecțiuni autoimune. În plus, anumite medicamente, infecții și alte afecțiuni de sănătate pot cauza un rezultat ANA pozitiv.

Atunci când interpretează rezultatele testului ANA, furnizorii de servicii medicale iau în considerare nivelul titrului, modelul de colorare și simptomele și istoricul medical al pacientului. Dacă testul ANA este pozitiv, pot fi solicitate teste suplimentare specifice de anticorpi pentru a ajuta la identificarea tipului exact de boală autoimună. Aceste teste de urmărire ar putea include anti-ADN dublu catenar, anticorpi anti-Smith, anti-SSA, anti-SSB sau anticorpi anti-centromer. Testul ANA servește ca un instrument inițial de screening, iar diagnosticul unei afecțiuni autoimune necesită corelație cu constatările clinice și alte rezultate de laborator.